Poluarea cu Microplastic – de la A la Z

Într-o discuție cu o vânzătoare, am fost încurajată să iau totuși punguța de plastic, pentru că, citez „ele sunt așa de subțiri, că dispar foarte repede”. Evident, informația despre cum plasticul nu dispare complet, dar doar se fragmentează în bucăți mici și mai mici până devine invizibil ochiului a fost șocantă pentru doamna vânzătoare.

Bazele microplasticului

Atunci când plasticul ajunge la gunoiște, sub influența razelor solare, acesta începe să degradeze, să se rupă în fire mici și mai mici – devine microplastic.  

Există microplastic primar – care e produs inițial ca microplastic – și îl găsiți în cosmetice, detergenți, pastă de dinți, scruburi etc. Dar aici este inclus și acel care apare din abraziunea anvelopelor mașinilor, a hainelor din sintetică la spălare și a plaselor de pescuit.

A doua categorie este microplastic secundar: cel care apare din fragmentarea obiectelor de plastic mai mari de la gunoiști, sub influența razelor solare, a vântului, ploilor.

A doua categorie este responsabilă de aproape 85% din microplasticul din lume. 

Poluarea cu microplastic. Microplasticul deja este peste tot – în ape, în sol, în aer, în corpurile umane, în animale maritime și terestre. 

Dacă visați la odihnă la mare, să zicem la marea Mediterană, în Italia, să țineți minte că la fundul mării, cercetătorii au găsit într-un singur metru pătrat 1.9 milioane de particule de microplastic. Microplasticul este în creștere în ocean, deja sunt în jurul la 51 trilioane de particule, 500 ori mai mult decât stele în galaxia noastră.

Microplasticul și oamenii. După cum îi spune și denumirea, microplasticul are dimensiuni sub câțiva milimetri și poate ajunge până la nano-metri. De nanoroboți care pătrund în celulele umane ați auzit probabil, prin filme de fantastică. Păi, până când știința nu a ajuns la așa nivel de dezvoltare, dar iată poluarea antropogenă a ajuns – acum avem bucăți de plastic de dimensiuni nano care pot intra în celulele umane.

Ok, sună groaznic. Dar nu vă speriați. Plasticul în sine, nu prezintă pericol, sau nu sunt destule studii care să determine efectele asupra corpului uman. Desinestătător, plasticul este un material neutru – de aceasta și se folosește așa pe larg în toate ariile vieții umane, începând de la alimentație, farmaceutice și terminând cu organe de transplant.

Deci, în altceva constă cauza de alarmare când vine vorba de noi, oamenii, și microplasticul nostru.

Vedeți, plasticul are de obicei adaosuri de diferite substanțe chimice, ca să îl facă transparent, mai flexibil sau mai rezistent la foc. Aceste substanțe chimice pot să dăuneze organismului nostru și organismelor vii în genere.

Efectul poluării cu microplastic. Plasticul este un material care poate avea proprietatea de porozitate, adică structura lui e așa, că va reține alte particule. De exemplu, ați simțit la sigur miros de băuturi dulci chiar după ce au trecut luni de când ele au fost băute (Fanta, de tine vorbesc). Aceasta se datorează anume porozității plasticului.

Păi iată, microplasticul de la gunoiște adună pe sine și alte substanțe chimice care sunt în abundență la gropile de gunoi. Adăugător, microplasticul devine casă pentru microorganisme diferite, printre care și patogene. Acesta apoi nimerește în apele subterane, în lacuri, râuri etc, și ajunge în conductele noastre de apă. Din cauza dimensiunilor sale, nu este oprit de filtre și noi îl bem. 

Plasticul în apa potabilă în Europa și alte regiuni

Efectul asupra ecosistemelor. Dacă despre dauna pe care microplasticul o poate aduce oamenilor încă nu se cunoaște exact, se cunoaște deja despre efectele devastatoare ale acestui tip de poluare pentru ecosistemele naturale.

Fiecare corp acvatic are micro-ecosistemul său, cu anumite culturi de microorganisme care îl populează și echilibrează. Atunci când destule particule de microplastic nimeresc într-un ecosistem existent, ele iau de acolo microorganisme specifice acestui ecosistem. Apoi, cu vântul, ploile sau alte animale, microplasticul infectat de aceste microorganisme specifice poate ajunge în alt lac, în alt pârâu de exemplu, și acolo pot contribui la dezechilibrarea ecosistemului local, introducând coloniile de microorganisme străine, aduse din altă parte.

Un risc pentru animalele mici, mai ales păsări și pești, este că ele pot confunda microplasticul de câțiva mm cu ceea ce ei mănâncă de obicei. După o perioadă de trai într-un mediu puternic poluat cu particule de plastic, stomacurile acestor vietăți se pot umple cu microplastic, și nu mai rămâne loc pentru hrană. Drept rezultat, animăluțele pot muri de foame cu stomacul plin de plastic. 

Unele specii de păsări de râu, de exemplu, mănâncă aproximativ 200 de bucăți de microplastic pe zi. Cercetătorii au determinat că păsările își hrănesc puii cu mii de fragmente de plastic pe parcursul dezvoltării acestora.

Pasăre hrănind puiul cu plastic

Să sumarizăm: Riscul pentru sănătatea umană constă în substanțele chimice adăugate în plastic și în microorganismele patogene care ar putea popula microplasticul înainte ca acesta să ajungă în apa sau mâncarea noastră. Dar mai trebuiesc studii standardizate în această direcție. Efectele nu sunt cunoscute.

Riscul pentru ecosistemele naturale este că acestea pot deveni contaminate cu microorganisme din altă parte, cu substanțe chimice dăunătoare, și animalele pot ingera prea mult microplastic de dimensiuni milimetrale și să moară de malnutriție, astfel slăbind ecosistemul în general, punând sub risc supraviețuirea speciilor.

Soluțiile sistemice pentru oprirea poluării cu microplastic sunt legate de oprirea producției și vânzării de plastic de unică folosință (pungi, paie, ustensile), încetarea adăugării microplasticului în cosmetice și detergenți, dar și crearea infrastructurii de reciclare a plasticului, ca acesta să nu ajungă la gunoiști. Spre aceasta sunt îndreptate politicile de mediu ale UE, efectele cărora le simțim și noi – de exemplu interzicerea pungilor de plastic din magazine este un rezultat al acestor politici.

Soluțiile personale sunt legate de minunații 5 RE: 

  • Refuză plasticul,
  • Reutilizează tot ce e posibil de reutilizat,
  • Repară înainte a arunca,
  • Redu consumul de plastic și tot ce conține plastic,
  • Reciclează ceea ce nu ai putut sa nu cumperi.

———————

Acest articol a fost realizat cu ajutorul financiar al Uniunii Europene. Conținutul articolului este responsabilitatea exclusivă a EcoVisio și nu reflectă neapărat opiniile Uniunii Europene.

Caricaturile sunt realizate în cadrul proiectului Covid-19: Rezistența și Durabilitatea Societății Civile, finanțat de Uniunea Europeană/ European Union in the Republic of Moldova și implementat de EcoVisio cu suportul ERIM în Moldova – IREX Europe